(Herg Benet, 2012; Eikon, 2019)

Singulară în peisajul editorial românesc prin amploarea şi consistenţa sa, cartea lui Ştefan Bolea – Existenţialismul astăzi, ediţia a doua, revizuită şi adăugită, Editura Eikon, 2019, 482 p. – este la origine o teză de doctorat susţinută sub coordonarea profesorului Andrei Marga. Dintr-o perspectivă mai generală, lucrarea îşi propune să ne ofere o nouă perspectivă asupra acestui curent care a marcat gândirea europeană (filosofică, literară şi artistică) la începutul secolului xx. Pe de o parte, Ştefan Bolea reface coordonatele în care s-a născut acest curent de gândire şi urmăreşte importanţa sa în context şi prin comparaţie cu nihilismul şi postmodernismul, pe de altă parte, reconfigurează existenţialismul în jurul a trei concepte fundamentale pentru înţelegerea sa: angoasa, moartea şi autenticitatea, fiindcă „aceste trei concepte au o intenţionalitate interdisciplinară (cu multiple aplicaţii în psihologie, teologie sau literatură) şi sunt intercondiţionate, fiecare dintre ele oferind un indiciu despre corpus-ul existenţial“ (p. 18). Din această perspectivă, studiul de faţă reuşeşte să aducă la zi cercetarea românească prin recursul la bibliografia de ultimă oră în acest domeniu nu foarte vizitat de filosofii români din ultimii 30 de ani. Premisa lui Ştefan Bolea este că dacă la jumătatea veacului trecut existenţialismul îşi propusese să rezolve în plan filosofic problemele lumii contemporane, o dată cu apariţia structuralismului şi a poststructuralismului până la mai recentul postmodernism, el pare a fi depăşit. Miza cărţii este tocmai aceasta: de a reda o nouă perspectivă asupra existenţialismului prin analizele focusate în jurul celor trei concepte şi, apoi, a demonstra cum poate fi aplicată grila existenţialistă în analiza unor fenomene contemporane din zona filosofiei actuale până spre ceea ce este cunoscut drept pop culture.

(Petrișor Militaru, Reconfigurarea existențialismului, Apostrof, 10/2019)

Facem cunoştinţă şi cu punctele de vedere proprii autorului monografiei, dintre care redăm aici, cu titlu de exemplu, următoarele definiţii originale (reperele operei):

– „existenţialismul constituie alternativa la felul de a fi reductiv al nihilismului şi la modul fragmentar de operare specific postmodernismului, vizând existentul în integralitatea sa, într-un univers care oferă mai ales non-sens şi discontinuitate“;

– „angoasa este un afect meontologic, care vizează nu numai fiinţa, ci şi nimicul ce irumpe din sânul ei“;

– „[moartea] este direcţionarea conştiinţei finitudinii către potenţialităţile noastre deschise de existenţă. (…) trebuie să ne «trezească» la viaţă, la conştientizarea faptului că trebuie să trăim, să ne împlinim viaţa“;

– „autenticitatea este o căutare a adevărului personal simultană cu transcenderea constantă a dictatului falsităţii“.

Alte importante elemente de originalitate ale monografiei:

1. inter/pluridisciplinaritatea: volumul nu se rezumă la filosofia (comparată) propriu-zisă, ci se extinde asupra altor arii cultural-ştiinţifice: arta (ne vom opri îndată asupra acesteia), psihologia (deosebit de interesante consideraţiile privind mania şi delirul paranoid), religia („Încercării lui Avraam“, de pildă, îi sunt repartizate porţiuni extinse din lucrare) etc.;
2. abordarea cu caracter de ansamblu, nediscriminatorie: Şt. Bolea analizează nu doar filosofia literaturii înalte (Lautréamont, Turgheniev ş.a.), ci şi filosofia industriei contemporane a divertismentului [intelectual] (Dick/Timpul dezarticulat/The Truman Show, Palahniuk/Fight Club etc.), pe nedrept ignorată în România. Spunem „în România“, deoarece peste hotare o astfel de viziune cuprinzătoare nu mai este considerată, de mult timp, drept neobişnuită (EG: numeroase studii rezervate, în Occident, substratului existenţialist al filmografiei lui J. Whedon), înţelegându-i-se perfect valenţele şi chiar necesitatea;
3. acordarea unei atenţii deosebite – ni se semnalează încă din Argument – bibliografiei americane recente (utile, în mod deosebit, amintitului demers dedicat industriei divertismentului, dar şi conturării unei percepţii postmoderne privind existenţialismul), în condiţiile în care predecesorii lui Şt. Bolea pe piaţa românească de carte au preferat, îndeobşte, bibliografia franceză clasică.

(Oliviu Crâznic, Existențialismul. Doctrină și reflexii, Apostrof, 10/2019)

Ștefan Bolea socotește că atitudinea dialogală, parteneriatul tensional cu aceste valori ori perspective asupra vieții pot duce la răspunsuri mai puțin previzibile ori mai profitabile spiritual. Ideea este întrucâtva surprinzătoare, fiindcă pare sã degaje un optimism epistemic ori existențial mai puțin caracteristic existențialismului însuși. Absurdul de odinioară se estompează în fața noului uz al fantelor puse la dispoziție de meditația maeștrilor existențialismului.

(Ovidiu Pecican, Existențialismul actual și peren, Apostrof, 3/2013) Continuă lectura Recenzii „Existențialismul astăzi” →

(Aius, 2012)

Ştefan Bolea este una dintre rarele şi frumoasele figuri de autori români foarte tineri care scriu cu dezinvoltură şi har literatură şi filosofie. El cultivă astfel o linie de forţă a culturii române care are toate şansele să fie privită de viitorii istorici ai domeniilor drept o trăsătură a literaturii şi filosofiei româneşti proprie secolelor al XIX-lea şi XX.

(Alexander Baumgarten, Nietzsche și nimicul postmodernilor, România literară, 7/2015)