Toate articolele scrise de Stefan Bolea

versete gnostice

I

altcineva te priveşte din oglinda de miez de noapte

când ajungi la răscrucea cu două fundături

îmbălsămat în blestem abjuri de la rugăciune

intri în cuptor cu aripile smulse

şi te trezeşti când şerpii ţi se cuibăresc în păr

II

atâtea minciuni putrezind sub adevăruri

atâtea măşti ascund doar măşti

dincolo de voal statuia tremură

eşti moartea sau Dumnezeu?

III

ce soi de plante cresc aici?

am cultivat un lan de şerpi

 

Continuarea în Apostrof1/2020

prizonierii

mă urăsc din motive greşite, din cauza faptului
că nu reuşesc să fiu Dumnezeu, orice ar însemna asta

ar trebui să mă detest pentru toată cruzimea şi violenţa la care m-am supus în timpul antrenamentului

de fapt asta e partea mea preferată

supraeul mă sculptează ca un vârcolac din pompei

id-ul dărâmă imperii în lunga noapte a senzaţiei

în timp ce eul doarme pe un pat de cuţite, aprinzând trabucuri pe o pernă de pulbere neagră

coboară de pe cruce, lasă templul să se facă pulbere, nu deranja somnul dulce al lumii

carnea ta e sculptată din teroare şi cazna îţi trece prin vine

eşti durere şi cei din jur se hrănesc cu stropi din acest aur lichid

ai putea să vindeci un ospiciu cu suflarea ta

să-i chemi pe adormiţi la viaţă

dar nu vei fi mântuit, nu vei cunoaşte tihna

pentru că toată moartea lumii s-a concentrat în inima ta

iadul ne este casă şi avem celule învecinate

 

Text din Apostrof #9/2018

Varianta originară aici. 

 

Structura înainte de toate

[cronica volumului Bastionul lingvistic. O istorie comparată a structuralismului, Bucureşti: Editura Muzeului Literaturii Române, 2017]

Cartea Adrianei Stan, Bastionul lingvistic. O istorie comparată a structuralismului (Bucureşti: Editura Muzeului Literaturii Române, 2017), bazată pe o teză de doctorat susţinută în 2012 la Facultatea de Litere din Cluj, conţine o analiză a structuralismului românesc din perioada postbelică. Structurat în zece capitole (se porneşte de la arheologia conceptului, importanţa lingvisticii, ideologia structuralismului; se ajunge la eclipsa istoriei literare, la limbajul „noii“ criticii româneşti din anii ’70 şi la textualismul optzecist), volumul beneficiază de un cuvânt înainte elogios al lui Mircea Martin: „Nu, în ciuda aparenţelor materiale şi cronologice, această carte nu este un debut. Ţinuta şi calitatea să [sic] îmi aduc în memorie cunoscutul dicton francez care echivalează – în situaţii excepţionale – o primă încercare cu o operă magistrală“ (p. 11).

[textul complet în Apostrof #8/2018]