mă urăsc din motive greşite, din cauza faptului
că nu reuşesc să fiu Dumnezeu, orice ar însemna asta
ar trebui să mă detest pentru toată cruzimea şi violenţa la care m-am supus în timpul antrenamentului
de fapt asta e partea mea preferată
supraeul mă sculptează ca un vârcolac din pompei
id-ul dărâmă imperii în lunga noapte a senzaţiei
în timp ce eul doarme pe un pat de cuţite, aprinzând trabucuri pe o pernă de pulbere neagră
coboară de pe cruce, lasă templul să se facă pulbere, nu deranja somnul dulce al lumii
carnea ta e sculptată din teroare şi cazna îţi trece prin vine
eşti durere şi cei din jur se hrănesc cu stropi din acest aur lichid
ai putea să vindeci un ospiciu cu suflarea ta
să-i chemi pe adormiţi la viaţă
dar nu vei fi mântuit, nu vei cunoaşte tihna
pentru că toată moartea lumii s-a concentrat în inima ta
iadul ne este casă şi avem celule învecinate
Varianta originară aici.
