altcineva te priveşte din oglinda de miez de noapte
când ajungi la răscrucea cu două fundături
îmbălsămat în blestem abjuri de la rugăciune
intri în cuptor cu aripile smulse
şi te trezeşti când şerpii ţi se cuibăresc în păr
atâtea minciuni putrezind sub adevăruri
atâtea măşti ascund doar măşti
dincolo de voal statuia tremură
eşti moartea sau Dumnezeu?
ce soi de plante cresc aici?
am cultivat un lan de şerpi
Continuarea în Apostrof, 1/2020
mă urăsc din motive greşite, din cauza faptului
că nu reuşesc să fiu Dumnezeu, orice ar însemna asta
ar trebui să mă detest pentru toată cruzimea şi violenţa la care m-am supus în timpul antrenamentului
de fapt asta e partea mea preferată
supraeul mă sculptează ca un vârcolac din pompei
id-ul dărâmă imperii în lunga noapte a senzaţiei
în timp ce eul doarme pe un pat de cuţite, aprinzând trabucuri pe o pernă de pulbere neagră
coboară de pe cruce, lasă templul să se facă pulbere, nu deranja somnul dulce al lumii
carnea ta e sculptată din teroare şi cazna îţi trece prin vine
eşti durere şi cei din jur se hrănesc cu stropi din acest aur lichid
ai putea să vindeci un ospiciu cu suflarea ta
să-i chemi pe adormiţi la viaţă
dar nu vei fi mântuit, nu vei cunoaşte tihna
pentru că toată moartea lumii s-a concentrat în inima ta
iadul ne este casă şi avem celule învecinate
Varianta originară aici.
[cronica volumului Bastionul lingvistic. O istorie comparată a structuralismului, Bucureşti: Editura Muzeului Literaturii Române, 2017]
Cartea Adrianei Stan, Bastionul lingvistic. O istorie comparată a structuralismului (Bucureşti: Editura Muzeului Literaturii Române, 2017), bazată pe o teză de doctorat susţinută în 2012 la Facultatea de Litere din Cluj, conţine o analiză a structuralismului românesc din perioada postbelică. Structurat în zece capitole (se porneşte de la arheologia conceptului, importanţa lingvisticii, ideologia structuralismului; se ajunge la eclipsa istoriei literare, la limbajul „noii“ criticii româneşti din anii ’70 şi la textualismul optzecist), volumul beneficiază de un cuvânt înainte elogios al lui Mircea Martin: „Nu, în ciuda aparenţelor materiale şi cronologice, această carte nu este un debut. Ţinuta şi calitatea să [sic] îmi aduc în memorie cunoscutul dicton francez care echivalează – în situaţii excepţionale – o primă încercare cu o operă magistrală“ (p. 11).
[cronică a volumului de memorii „Bucuria de a nu fi perfectă. Bucureşti-Tel Aviv 1941-2015 ” (Humanitas, 2016)]
Riri Sylvia Manor, specialistă în neuro-oftalmologie (autoarea a peste 60 de articole medicale în engleză), poetă şi traducătoare de expresie ebraică şi română, reconstruieşte în memoriile ei, Bucuria de a nu fi perfectă. Bucureşti-Tel Aviv 1941-2015 (Bucureşti: Humanitas, 2016) imaginea unui Bucureşti în acelaşi timp mitic şi umbrit de alura totalitarismelor. La fel ca Fellini, scriitoarea îşi sondează memoria, decelându-şi traumele şi transformându-şi experienţele într-un roman existenţial.
