I

altcineva te priveşte din oglinda de miez de noapte

când ajungi la răscrucea cu două fundături

îmbălsămat în blestem abjuri de la rugăciune

intri în cuptor cu aripile smulse

şi te trezeşti când şerpii ţi se cuibăresc în păr

II

atâtea minciuni putrezind sub adevăruri

atâtea măşti ascund doar măşti

dincolo de voal statuia tremură

eşti moartea sau Dumnezeu?

III

ce soi de plante cresc aici?

am cultivat un lan de şerpi

Continuarea în Apostrof, 1/2020