[cronica volumului Bastionul lingvistic. O istorie comparată a structuralismului, Bucureşti: Editura Muzeului Literaturii Române, 2017]
Cartea Adrianei Stan, Bastionul lingvistic. O istorie comparată a structuralismului (Bucureşti: Editura Muzeului Literaturii Române, 2017), bazată pe o teză de doctorat susţinută în 2012 la Facultatea de Litere din Cluj, conţine o analiză a structuralismului românesc din perioada postbelică. Structurat în zece capitole (se porneşte de la arheologia conceptului, importanţa lingvisticii, ideologia structuralismului; se ajunge la eclipsa istoriei literare, la limbajul „noii“ criticii româneşti din anii ’70 şi la textualismul optzecist), volumul beneficiază de un cuvânt înainte elogios al lui Mircea Martin: „Nu, în ciuda aparenţelor materiale şi cronologice, această carte nu este un debut. Ţinuta şi calitatea să [sic] îmi aduc în memorie cunoscutul dicton francez care echivalează – în situaţii excepţionale – o primă încercare cu o operă magistrală“ (p. 11).
